„Conferinţele Unirii”, o iniţiativă reuşită în an centenar

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

„Conferinţele Unirii”, o iniţiativă reuşită în an centenar

[2018-12-20]

interviu
O Sală Mare a Primăriei din Oradea arhiplină, miercuri, 19 decembrie a.c., pentru a marca încheierea „Conferinţelor Unirii”, o serie de întâlniri desfăşurate pe parcursul anului Centenar pentru a rememora Marea Unire din 1918 şi a reflecta asupra contribuţiilor aduse de participanţii din judeţul Bihor. Ciclul de întâlniri a fost organizat de Episcopia greco-catolică de Oradea, împreună cu Biblioteca Judeţeană „Gh. Şincai” – Bihor, alături de alţi parteneri, şi a reunit pe parcursul anului contribuţia a 17 lectori, în nouă conferinţe, multe studii de cercetare şi numeroase volume publicate. Ultimele, au fost lansate miercuri, la finalul acestei iniţiative centenare: cartea Dr. Vasile Lucaciu (a doua ediţie), scrisă de prof. univ. dr. Blaga Mihoc, recent apărută la Editura Primus din Oradea, Conferinţele Unirii, editor dr. Silviu Sana, publicată la Cluj-Napoca, Editura Mega, 2018 şi Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Marea Unire (1918-1919), scrisă de istoricul Silviu Sana.

„Din cărţi bune poţi învăţa lucruri extraordinare. Acestea îţi aduc în faţă întregul univers minunat, în toată splendoarea lui; ceea ce nu vei putea vedea în realitate niciodată, cărţile ţi le pune pe toate, prin cuvânt şi imagine, pe masa dorinţei tale de a cunoaşte”, a subliniat pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general al Episcopiei greco-catolice de Oradea, în cuvântul de deschidere la Conferinţa Unirii de miercuri, 19 decembrie a.c. Cu acelaşi prilej, pr. Vătămănelu a transmis gândul persoanei care a iniţiat acest proiect: „În numele Preasfinţiei Sale dr. Virgil Bercea salut cu drag pe toţi cei implicaţi în acest proiect, domnii şi doamnele directori, decani şi profesori, muzeografi, cercetători şi bibliotecari. De asemenea, salut cu drag şi pe cei care au fost prezenţi la fiecare conferinţă, elevii şi studenţii noştri sau pe toate persoanele de bunăvoinţă. Vă mulţumesc pentru că aţi contribuit la acest proiect, şi după cuvintele Mântuitorului nostru, Isus Christos, „Ca toţi să fie Una”, să ducem mai departe această flacără a Unităţii! La mulţi ani România!”.
La finalul „Conferinţelor Unirii”, istoricul Silviu Sana, a oferit un interviu pentru biroul de presă al Eparhiei de Oradea:
– Nouă întâlniri sub egida Conferinţelor Marii Uniri în acest an special pentru istoria României. Cum priviţi în urmă derularea acestei serii de întâlniri centenare, am putea spune, ca promotor şi iniţiator al proiectului, alături de PS Virgil Bercea, după cum ne mărturiseaţi?
– Cele nouă întâlniri sub egida Conferinţelor Unirii marchează în fapt că ce ne-am propus am dus la împlinire, anume marcarea Anului Centenar cu o serie de evenimente culturale. Scopul acestora a fost unul educativ: pe de o parte, implicarea cercetătorilor şi a specialiştilor în istorie, teologie şi filosofie – care ne-au prezentat rezultatele cercetărilor în privinţa istoriei recente a României sau a discursului teologic şi filosofic legat de România de ieri şi de astăzi. Pe de altă parte, Conferinţele Unirii au avut ca şi finalitate, familiarizarea elevilor, studenţilor şi a tuturor oamenilor de bunăvoinţă cu actul cultural, cu istoria, teologia şi filosofia. A fost un proiect binecuvântat şi binevenit, pentru că marea majoritate a celor care au conferenţiat, au muncit cu drag pentru a scoate în evidenţa dragostea şi fidelitatea fiecărei personalităţi faţă de neamul românesc şi faţă de România. De asemenea, acest proiect a implicat coagularea a mai multe instituţii de cultură şi şcolare din oraş, şi sub acest aspect, a fost o reuşită pentru că fiecare şi-a adus contribuţia la reuşita acţiunii.
– Cum au răspuns locuitorii oraşului Oradea la această iniţiativă (seria de întâlniri «Conferinţele Unirii») ajunsă la a IX-a ediţie? A fost o întâlnire dintre acestea care să fi avut un impact special?
– În general, publicul ţintă au fost elevii şi studenţii instituţiilor şcolare implicare în proiect: elevii Liceului greco-catolic la care s-au alăturat ulterior şi elevi de la Liceul „Don Orione” şi de la alte licee. Apoi au fost studenţii seminarişti din Seminarul greco-catolic şi cei de la Universitatea Oradea. Cei mai consecvenţi au fost elevii de la Liceul greco-catolic şi studenţii teologi. Sigur, între cei care au participat la evenimente au fost şi persoane din Oradea, credincioşi greco-catolici, cititori ai bibliotecii ş.a. Mass-media şi reţelele de socializare au mediatizat evenimentele şi aşa am ajuns ca unele conferinţe (cea susţinută de prof. univ. dr. Andrei Marga şi cea prof. univ. dr. Marius Bucur despre Cardinalul Iuliu Hossu) să aibă şi peste 100 de participanţi.
– Pe lângă întregul aport adus comunităţii orădene cu această serie de întâlniri, aţi lansat miercuri, 19 decembrie a.c., o carte. Aceasta este o coincidenţă, credem, deloc întâmplătoare. Ce ne puteţi spune despre volumul Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Marea Unire (1918-1-1919)?
– Această carte vine ca o surpriză, atât pentru comunitatea noastră greco-catolică, cât şi pentru scrisul istoric românesc. Vă mărturisesc că această carte are un „destin” aparte. Ideea s-a născut în urmă cu vreo 2 ani şi s-a concretizat abia în acest an, în nopţile de după naşterea fiului nostru, Mihail-Antoniu, fiind scrisă ca mulţumire lui Dumnezeu pentru că ne-a binecuvântat căsătoria cu un copilaş. De fapt, cartea îi este dedicată lui.
Volumul vine să clarifice câteva aspecte importante despre Biserica Greco-Catolică în anii 1918-1919, ani de căpătâi pentru români. Cu acest volum se clarifică care a fost situaţia social-politică a vremii, evenimentele şi acţiunile Bisericii Greco-Catolice locale în preajma zilei de 1 decembrie 1918, rolul celor mai importante personalităţi ecleziastice din cadrul Episcopiei. Pe scurt, cartea răspunde la marile întrebări ale istoriei: Cine (ce) a fost? Cum? Din ce cauză?
De asemenea, cartea vine să întărească faptul că în momentele cruciale ale istoriei naţionale, Biserica Greco-Catolică a fost prezentă, şi prin membrii ei a fost implicată fundamental în realizarea Unirii. Ea scoate la lumină documente care arată că în 1918, Biserica Greco-Catolică a fost prezentă alături de Biserica Ortodoxă, şi că participanţii au fost greco-catolici, nu doar ortodocşi, cum se vehiculează astăzi.
– Cât timp a durat documentarea unei astfel de cărţi şi ce impedimente aţi întâlnit?
– Tot acest demers a durat circa 2 ani, ultimele 7 luni fiind cele mai „de foc” pentru că o carte ştiinţifică se construieşte cu multă rigurozitate, iar prelucrarea informaţiilor se face cu simţ critic, interpretând documentul. Impedimente majore nu am întâmpinat, pentru că subiectele abordare au avut o literatură istorică relativ accesibilă, între acestea, un izvor parţial cercetat fiind documentele din Arhivele Naţionale ale României.
– Care este figura cea mai reprezentativă din Eparhia de Oradea care şi-a adus contribuţia la Marea Unire?
– Există mai multe figuri reprezentative, dar toţi au fost implicaţi în Marea Unire de la 1918, de la vlădică la opincă. Sigur, episcopul dr. Demetriu Radu a fost unul dintre personajele cele mai importante ale Eparhiei. Dar treaba efectivă au făcut-o canonicii, profesorii şi preoţii din protopopiate. Îi mai amintesc aici pe preoţii şi profesorii din Oradea dr. Iacob Radu, dr. Gheorghe Miculaş, dr. Valeriu Hetco, dr. Grigorie Pop, dr. Vasile Chirvaiu etc. Nu îi putem uita nici pe martirii preoţi Mihai Dănilă (Djir), Isidor Silaghi (Bicău) şi laicii dr. Ioan Ciordaş, Gheorghe Pălcuţiu (Finiş) ş.a.
– Derulând firul timpului, ca istoric, v-aţi putea imagina Marea Unire din 1918 fără Biserica Română Unită cu Roma şi de ce?
– Întrebarea este retorică. Fără unirea cu Roma, adică fără Biserica Greco-Catolică din Transilvania, nu ar fi existat Unirea de la 1918, pentru că aportul Bisericii unite a fost unul fundamental pentru toţi românii. Racordarea la valorile culturale ale Apusului şi descoperirea originii latine a poporului român au creat fundamentul luptei naţionale pentru românii ardeleni. Această luptă naţională, începută de Episcopul Inocenţiu Micu Klein şi finalizată de laicii şi preoţii implicaţi în Memorandumul de la 1892 au creionat drumul spre emancipare şi apoi spre realizarea unităţii naţionale.
– Un gând personal adresat cititorilor cărţii Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Marea Unire (19181-1919) şi ai volumului Conferinţele Unirii la finalul anului Centenar?
– Să se apropie cu încredere nu doar de cele două volume ci de tot ceea ce înseamnă carte sau document care vorbeşte despre oameni şi fapte, dar mai ales despre dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni. Cât despre cele două volume, îndemn cititorii să le parcurgă cu răbdare şi apoi să transmită mesajul către ceilalţi. Anume acela de a sădi în suflete unirea între români şi între toţi oamenii.
– Vă mulţumim şi vă felicităm pentru întreaga activitate desfăşurată pe parcursul acestui an Centenar!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 991, Ultimul acces: 2026-10-13 04:33:55

Timp total: 0.04s...

[]:1